Atunci cand eram doar un simplu copil, apoi chiar si mai tarziu, prin adolescenta, visam sa fiu erou.Probabil ca asta mai sperau inca vreo cateva milioane de copii de pe mapamond, insa eram convins ca odata si odata voi face o fapta de bravura prin care lumea sa ma tina minte vesnic.
In gimnaziu, in timpul orelor, imi imaginam cum ar fi sa ia scoala foc subit, iar cateva fete(as fi salvat si baieti, dar fetele erau mai impresionate daca le salvai , ha ha), erau prinse undeva intr-o sala de clasa, iar eu sa-mi fac aparitia sigur pe mine, si sa le scot de-acolo.Asta era un scenariu ideal care-mi hranea mie iluzia unui concept autentic de erou adaptat la mediu si situatia mea.Apoi ma mai gandeam la cazurile in care, mergand relaxat pe strada, sa vad pe cineva disperat dupa ajutor, iar eu sa fiu decisiv in salvarea situatiei respective.
Odata cu trecerea timpului si inaintarii in varsta , mi-am mai reconsiderat putin ideea proprie despre conceptul de erou.In societatea de azi, nu este nevoie sa salvezi oameni de la tragedie, sau si mai mult , sa salvezi chiar lumea.Acum, sa fii erou, nu este greu, dar pentru unii poti spune ca este deranjant.Ce vreau sa spun prin asta?Are cineva nevoie de un mic efort de-al tau, iar tu refuzi doar pentru simplul fapt ca ti-e lene sa iesi din starea de confort.(si cand te gandeai ca atunci cand erai mic voiai sa salvezi lumea...).
Astazi nu mai este nevoie de gesturi supraomenesti pentru a te putea simti cu adevarat brav, ci poti dobandi aceasta calitate, doar punandu-ti resursele in slujba cuiva intr-adevar in nevoie de aceastea.Cu alte cuvinte, daca vezi un caine ranit pe strada, te poti deranja in a-l duce la o clinica veterinara pentru a fi recuperat sau eutanasiat, in loc de a sta pe facebook si a da like-uri la manele.Daca vezi o batranica , chinuindu-se cu sacose de provizii, te poti deranja sa o ajuti sa le care pana acasa.Daca vezi un prost ca bate o femeie pe strada, poti anunta politia locala, nepasandu-ti tie daca merita sa fie batuta sau nu.Pentru toate aceste persoane (sau necuvantatoare, in cazul cainelui) , cumva, undeva in sufletul lor in momentul respectiv ai fost un adevarat erou, iar pentru tine 'eroismul' personal se cuantifica in functie de numarul de ajutoare pe care le-ai oferit cand a fost nevoie, si atentie 'dezinteresat'.Nu poti fi un erou, daca astepti rasplata din asta!!
In cazul in care ai o meserie in care se presupune sa salvezii, te poti numi 'superman' doar in cazurile in care iti faci meseria cu profesionalism, neasteptand favoruri speciale o viata intreaga pentru ca ai recuperat si tu o pisica dintr-un pom.
Eroi sunt multi printre fiecare dintre noi, doar ca nu le stim povestile.De exemplu, vecinul tau de la 2, care are 2, 3 copii si care munceste din greu pentru a-si intretine familie si care a fost inselat de nevasta, dar pe care a primit-o inapoi doar pentru a-si tine unita familia.Sau cel care a fost parasit pentru totdeauna de nevasta, dar singurul motiv ce-l mai tine pe linia de plutire fiind acela de a-si creste copii si de a-i vedea cu o situatie.Sau barbatul care are nevasta bolnava tintuita la pat , iar copii adolescenti, dar care merge prin toata lumea pentru a face rost de bani , tot pentru intretinerea familiei lui, desi altii in locul sau, ar fi renuntat demult, la primul hop.Ar mai fi acei oameni care isi doneaza rudelor pe moarte vreun organ, pentru a-i vedea sanatosi, sau pe cei care rup din putinul lor pentru a mentine vie o alta viata.Tot ce inseamna sacrificiu personal in slujba bunului mers, si/sau a celorlalti te face automat un om cu superputeri, asta pentru ca nu toti le au, fiind atat de rare.
In societatea de azi, dupa cum ziceam, sa fi erou nu e greu deloc, in teorie, insa in practica, zona noastra de confort ne trage treptat spre un abis de nepasare fata de semeni, si de incoltire a gandurilor egoiste de genul ca toata lumea e rea, si ca toata lumea profita de noi daca esti bun si te mai ia si de naiv, incat uitam sa ne hranim insine stima de sine pe care o dobandim cand suntem utili si apreciati... dar totusi preferam sa ne inchidem in noi,pentru a nu mai putea fi raniti.Si mai grav, dam mai departe aceasta stare.
Erou esti si tu... doar ca nu stii.Noi tindem sa tinem minte mai mult situatiile traumatizante din viata noastra, decat pe cele mici, dar care odata adunate nasc in noi germenul de 'erou'.Daca ne-am focaliza mai mult pe acest lucru, poate ca ne-am sufoca putin acel instinct distructiv care de o vreme buna ne guverneaza gandirea si ne produce anxietati sau depresii.Suntem fiinte cu potential de a ne produce fericire din fericirea altora, putem obtine tot ce ne dorim, ajutandu-ne semenii si lasand egoismul in urma.
Personal, pot spune ca am avut momente de bravura, de lauda, insa le-am neutralizat si cu momente de impulsivitate , sau uneori de lasitate, dar fiecare om daca isi constientizeaza statutul, se poate reorganiza pentru a deveni ceea ce vroia de cand era mic sa devina, adica un om de baza, pentru ceilalti dar in aceeasi masura si pentru el insusi.
TU CE ZICI?MAI VREI SA FII UN EROU?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Zi ma si tu ceva!