'Fa ce zice popa, nu ce face popa'

                  Pornind de la vorba asta din popor de altfel foarte relevanta voi dezvolta putin un subiect probabil neplacut unora.
             

           Analizand putin titlul, se valideaza ideea cum ca unii slujitorii ai divinitatii inca din vremurile vechi erau ipocriti si faceau lucruri care cu trecerea timpului s-au inmultit , s-au intensificat, facand religiosul sa se departeze de credinta.

         In acest articol nu vreau sa blamez ateul, areligiosul, credinciosul, reprezentantii religiosi, pentru ca  toti sunt o apa si-un pamant, si toti sunt putini ipocriti.Si-o sa fac o prezentare.

Ateul - acel individ care contesta existenta lui Dumnezeu.Acest om ,in societatea noastra este caracterizat de o  atitudine superioara.El sustine ca nu are un stapan , dar sufleteste pare  trist, si dezamagit de experientele anterioare nefaste pe care clar le pune pe seama unei divinitati inexistente dar care in trecut l-a dezamagit(unde-i logica aici?).Desi nu-i mai antisocial decat opusul lui (poate invers),  e pasionat indeobste de stiintele fixe fiindca prefera tangibilul nesuportand idei care nu pot fi demonstrate stiintific.Comportamental, are o expresie tacuta, linistita, temperament melancolic , flegmatic, caruia ii place ordinea.Personal cred ca  este ipocrit, pentru ca tradeaza o dezamagire in ceea ce priveste credinta, parand ca a avut candva o stralucire iar apoi si-a pierdut-o recurgand la stergerea acesteia din propria persoana.El considera ca nu face parte din turma celor indoctrinati de Biserica, insa in ziua de azi, el face parte din majoritate, nu din minoritate asa cum vrea  sa fie.Asta din cauza reprezentantilor religiosi, care inca de cand s-a infiintat religia, au indepartat tot mai mult oamenii de credinta.

Ateul nu trebuie judecat, dar nici ridicat in slavi, pentru ca adevarul nu este alb sau negru, nu este demonstrat de vreo formula matematica, demonstrat de stiinta, si nici nu e tangibil.

Areligiosul - Areligiosul este acela care crede in Dumnezeu, dar este foarte scarbit de religie.Pare o persoana echilibrata insa, nu stie sa faca discernamantul dintre existenta LUI si religie.Este ca o forma fara fond.Majoritatea oamenilor de acest fel nu pot sa vada personificarea divinitatii prin religie.Pentru el Dumnezeu doar exista si atat, le e lene sa gandeasca mai departe si sa faca analogii.

Credinciosul - Credinciosul este acela care se limiteaza , care se duce regulat la biserica, si pare sa-si construiasca o atitudine pe aceasta tema, insa... majoritatea acestora, dupa ce ies de la slujba la care se duc din inertie se intampla sa faca fapte reprobabil.Dar pentru ei nu este problema sa le mai repete pentru ca se spala pe constiinta spovedindu-se fiind convinsi ca vor fi iertati,Sunt precum mentorii lor spirituali si anume popii, ipociti.Acestia tin prelegeri foarte morale, educative si intelepte celorlalti, insa lor nu si le aplica.Ei cred ca Dumnezeu exista, deci au impresia ca si ii iarta(de parca Dumnezeu s-ar putea supara pe cineva, doar e divin, deci unde-i logica lor?).

Reprezentantii religiosi - prin insusi ei s-au creat aceste poluri .Unii dintre popi s-au folosit de doctrina religiei ca sa-si satsifaca prorpiile interesele, putand fi  manipulati si de altii ce aveau de gand sa se foloseasca de religie pentru a-si bifa obiectivele.La inceput religia era constitutia unei societati, iar cine putea manipula talcurile greu de descifrat din biblie, putea sigur sa manipuleze mersul intreagii societati.Societatea evoluand, odata cu stiinta, dar religia ramanand neupdatata,  a facut ca oamenii sa uite care e de fapt menirea stiintei sau a religiei, ignorand importanta stiintei pentru religie si viceversa.Acestea unite ar trebui sa aduca armonie, nu dezbinare.Astea fiind spuse mai sus, reprezentantii religiosi sunt principalii responsabili a decaderii cauzei pentru care lupta tocmai ei.


Toate aceste categorii de oameni nu inteleg insa ca:

Religia nu este inspirata din basme despre Isus si prietenii sau dusmanii lui.Religia prin Biblie  personifica simboluri.Cum?Se foloseste de simboluri pentru a explica impactul unor actiuni asupra altor lucruri.Este asemenea unui scenariu de film, care presara binele si raul peste intamplari , creand imagini mentale prin care oamenii ar trebui sa inteleaga importanta faptelor lor.Religia foloseste metafore, nu este facuta asa cum zic chiar popii ca sa te limiteze, sa-ti incarce constiinta atunci cand gresesti.Din Biblie se intelege exact ce vrei tu ca om sa intelegi... acum, depinde cum esti tu programat de mediul inconjurator sa discerni ceea ce citesti din ea.

In mare ,a crede nu inseamna neaparat sa crezi in existenta unui mos cu barba ce conduce un tinut plin de lapte si miere inconjurat de sfinti si ingeri , dar in acelasi timp ,daca faci 'rele' nu te primeste in imperiul lui si care te si pedepseste. Si nici nu cenzureaza, sau conditioneaza ,nu este un dictator asa cum unii popi l-au facut sa para pentru a te putea controla ei.A crede inseamna in primul rand sa crezi in tine si-n puterea ta de a face bine, de a fi benefic celorlalti fara pretentia de-ati fi intoarse favorurile, asa cum sunt credinciosii, care dupa ce fac fapte bune au pretentia de-a le fi intoarse inzecit , pentru ca El le e dator. 

Daca Dumnezeu nu exista, si nu este creatorul tau, atunci FII TU creatorul LUI.Cum?

Dumnezeu exista in fiecare dintre noi in momentele in care facem gesturi frumoase, altruiste.in momentu in care il creezi,atunci apare, exista.Cand esti un om care nu crede ca El exista, atunci chiar nu exista, si nici pretentia la minuni n-ar trebui sa ai, pentru ca nu prea le atragi, si daca le-ai atrage oricum tu crezi ca ti se cuvin si sunt coincidente.Deci pentru atei nu are cum sa existe.

Stiinta nu trebuie blamata de religiosi si nici ridicata-n slavi de atei, pentru ca aceasta intr-o lume ideala ar fi fost o unealta complementara care faciliteaza cresterea momentelor divine ale fiecarui om, pentru salvarea vietilor omenesti, si asa fragile care nu merge nici in iad si nici in rai ramanand sub alta forma, dar tot aici.


Un adevarat POPA nu impune religia comunitatii, si nici nu o fac deprimanta cum   sunt la crestini slujbele,triste si plictisitoare , mai ales monotone.Un popa face in asa fel sa atraga omul de partea binelui, dezinteresat.Dar cine mai face ceva dezinteresat azi?

Deci, care ar fi concluziile?