De ce unii profesorii sunt ai dracu si altii de treaba

               






                     Cand eram in scoala generala, aveam momente  in care   cugetam  asupra situatiei care explica faptul ca unii profesori  aveau o atitudine mai degajata, erau mai calmi si mai eficienti in activitatea de predare, pe cand altii aveau o maniera rigida, erau mai rautaciosi, ranchiunosi, si cu toate ca voiai sa aprofundezi materia ce-o predau, nu puteai sa  te concentrezi, fiind bombardat de energia lor negativa.Acelasi lucru se intampla si la lucrari, sau teste.Cand sustineai testul cu un profesor din prima categorie te simteai inspirat si calm, iar cand te  asista unul din cea de-a doua categorie simteai o anumite presiune   nejustificata care-ti futea concentrarea.

    

                In  liceu  situatia era aceeasi, doar ca mult mai accentuata, diferenta dintre aceste doua poluri era mult mai notabila, iar curiozitatea mea fata de acest aspect a luat amploare.Cum anii de liceu au trecut, bineinteles, observatiile din partea mea ramanand notate undeva.Intre timp, am ajuns la facultate.

             Odata ajuns la o facultate al carui profil imi starnea o oarecare  curiozitate, am dat peste niste profesori tot atat de ‘polarizati’ ca si cei din ciclurile inferioare de invatamant, dar cu mentiunea  ca materia fiind mai grea, unele atitudini ale profesorilor   aveau un impact mai serios asupra rezultatelor mele la invatatura.

        

              Sa descriu putin atitudinile

             

                   Unii profesori sustineau faptul ca este mai important sa pui accent pe  partea practica si sa fii util la locul de munca, in timp ce altii considerau ca un adevarat inginer are nevoie de multe   cunostiinte teoretice, si trebuie sa le stie intocmai ca in manual.De aici pleca discrepanta, si pleaca si drama studentului roman, si anume: Inainte ca studentul sa faca o facultate  ar fi fost bine sa  i se fi aplicat un chestionar  de interese  care sa releve viitorul sau drum professional, pentru  ca nu toti au o memorie de computer , asa cum nu toti se pot descurca in ceea ce priveste lucrul practic si/sau cu anumnite dispozitive.

Acestea fiind spuse, pe nimeni din sistemul de invatamant nu intereseaza faptul ca trebuie efectuata o negociere a cerintelor  pe care facultatile le solicita de la student, astfel incat acestea sa nu  incurajeze studentii sa  sa ‘invete mecanic, ci sa-i invete  cum sa faca fata cat mai efficient  la locul de munca.Prin urmare existau  profesori care nu treceau pe nimeni daca nu scriau in examene subiectele, asa cum  erau  predate in cursuri  sau cum scria in manual.Ei de asemenea puneau o presiune considerabila  pe student in  timpul examinarilor  in urma careia  ti-era frica sa nu fii prins, chiar daca nu copiai!Bineinteles ,  mai existau si profesori care se faceau ca nu te vad, ei in inconstientul lor(sau nu) intelegeau faptul ca nu are rost sa pici pe cineva pentru ca nu a ‘tocit’  o  anumita prostie care oricum nu-i  va folosi la viitorul loc de munca, iar daca ii va folosi, acesta o va putea afla usor, avand in vedere gradul  facil de  obtinere a informatiei in ziua de azi.

         

                   Dupa ce mi-am luat licenta de  psiholog, m-am decis ca este cazul sa studiez ca la carte problematica  prezentata mai sus.

Am decis  sa  aleg   niste   esantioane de cate  30  de profesori(masculi), carora sa le aplic   niste chestionare, cu scopul de a ma folosi de datele obtinute din acestea pentru a  elucida   misterul ce  ma framanta  inca de mic   copil.Voiam sa  stiu, de ce unii sunt ‘de treaba’ iar altii nu.

           Ca sa fac o mica paranteza, in ‘folclorul’ din  licee se spunea ca ,in cazul in care o profesoara este  ‘acra’ , se intampla din cauza ca aceasta nu ar fi fost satisfacuta  cum trebuie sau chiar deloc.As fi curios de opinia lui Freud.

                  Revenind  la  chestionarul propriu-zis, am emis ipoteza cum ca profesorii cu o atitudine pozitiva  ar fi avut in studentie o  viata mai implinita fata de cei rigizi.

              Intrebarile din acel chestionar  au scopul de a demonstra  faptul ca profesorii ce aveau un mod de predare mai comod, care se baza pe prezentari powerpoint(unii la fel sustineau si examenele), sau care preluau tehnici moderne de examinare sau de predare din occident, au studiat ceea ce  predau din proprie placere, fara presiuni , amenintari sau ultimatumuri din partea parintilor  si care in acelasi timp nu si-au neglijat perioada aceea a vietii care este foarte importanta pentru dezvoltarea lor  personala.

           Acestia  s-au organizat asa incat sa-si invete ceea ce trebuia, dar sa nu-si neglijeze   activitatile   specifice  acelei varste.

      

                  Atitudinile negative din partea celorlalti profesori,si anume ,genul profesorului  care tine cu prisosinta  ca  studentul sa memorize  ca la carte, sa nu copieze, si sa fie cat mai précis in afirmatii, se prezuma ca ar fi avut o familie care  i-a indus faptul ca in viata nu esti nimeni daca nu inveti, si doar asta face diferenta intre a  fi ‘cineva’ si a fi ‘un nimic’.Desi probabil ca nu toate materiile predate in facultatea aleasa  le-a fost pe   plac, acestia isi impuneau sa invete, memorand   timp indelungat, sacrificandu-si perioade frumoase ale tineretii, consolati de idea ca vor ajunge CINEVA  si-si vor multumi   parintii exigenti.Dintr-o asemenea perspectiva ,acesta  si-a format o personalitate inchisa, lipsita de autoactualizare, iar   frustrarile si complexele   ce le-a inmagazinat atati ani, nu ii putea refula decat in ‘tortura’ psihica a celor ce trebuiau sa ii fie  ‘discipoli’, si anume a studentilor. Este  universal valabil faptul , ca o trauma in general tinde sa fie  data mai departe.Ei, acesti profesori  de fapt asta predau….Predau neputinta lor  in  a-si construi o personalitate independenta de cea  a  parintilor rigurosi.Neputinta lor de a se debarasa de  vointa  altora si de prejudecatile  ce-i mistuie.

     

                   Rezultatele acelui studiu, a verificat in mare masura  toate cele mentionate .Aproximativ 80% din ele  sustin faptul ca un profesor ce tinde sa fie mai flexibil in timp ce preda, si care are tendinta sa nu pice la examene, si-a ales din placere  specializarea, nefiind constrans  de  exigenta parintilor  sau  situatia financiara.Lor le-a placut pur si simplu ceea ce studiaza, si si-au organizat un program prin care sa impace si distractia specifica varstei, dar si  studiul.

73% din rezultate releva faptul ca cei care  au o atitudine rigida, provin ori din familii care fac  eforturi in a-i tine la facultate, ori provin din familii ce ii preseaza sa invete, inducandu-le gresit ideea ca cine nu are rezultate bune e un nimeni.O parte mai provin si din aceea care nu s-au adaptat prea bine in mediile educationale din care faceau parte, iar invatatul era singurul lucru care ii facea sa uite ca  aveau un colectiv ce nu ii integrau.Din aceste date reiese   ca acestia   si-au format   anumite   complexe  si frustrari, iar stima  de sine  este  tinuta  pe  linia  de  plutire  doar  prin  prisma  rezultatelor  scolare  bune   obtinute .

             Cu siguranta  ca se observa faptul ca profesorii ‘pozitivi’ au o aura mai vesela, tind sa  glumeasca mai mult, si sa fie seriosi cand trebuie, pe cand cei ‘negativi’ poarta dupa ei un nor negru, gata sa genereze un tunet de fiecare data cand vreun student nu e in asentiment cu ceea ce ei  spun  la cursuri.

         Datorita  acestui studiu, mi-am gasit raspunsul pentru aceasta necunoscuta.Intr-adevar  ipoteza a fost confirmata(nu in totalitate  de 100%), insa asta  ma  indreptateste sa  pot generaliza  acest  lucru.

  

         Ca  o mica gluma de final, tu cititorule, daca vrei sa devi profesor, si ai ales asta dupa ce ai fost batut de parinti daca nu luai o nota mare, te sustin cu drag SA RENUNTI LA  IDEE!