Rascolitor?

           Fiind un fin pasionat de psihologie , tind sa dau curs unor discutii cu oameni pe care-i intalnesc in viata cotidiana. Imi place sa dau un ochi peste perspectiva oamenilor de a vedea lumea,  apoi sa pun cap la cap tot ceea ce aud din fiecare parte, iar la final sa-mi imbogatesc scorurile colectionate in statistica mintii.
     
         Este universal stiut, ca omul isi formeaza o viziune asupra  tot ce-l inconjoara pe baza experientei de viata, dar pentru a avea o viziune cat mai sanatoasa, este nevoie ca aceasta persoana sa se AUTOACTUALIZEZE in permanenta.De o persoana neactualizata am avut eu parte azi, cand mergeam cu prietena mea sa ne luam o bezea.

      O babuta de-asta , la prima vedere amabila, incepe sa ne intrebe una alta, apoi pune putin tunu' pe mine.Vezi doamne, eu as fi un individ care are un potential de care mi-am batut joc. Probabil asa o fi, insa nu vad relevant de ce unii fac treaba asta, adica sa isi faca griji de soarta celorlalti.Spunea ea ca fi-su pe care l-a educat extrem de sever, este doctor in Suedia si ia 500 mil lei vechi pe luna.Eu ar trebui sa fiu la fel?

           Aceasta intamplare m-a rascolit putin pentru ca mi-a creat un oarecare conflict interior.Ma gandesc ca daca m-as fi concentrat si eu doar pe un domeniu, si l-as fi aprofundat serios, puteam fi un expert in ceva.Dar firea mea insetata de viata m-a descris drept un om care gusta din orice, dar nu mananca niciodata din toata farfuria.Am cochetat cu multe domenii, dar dupa ce m-am plictisit am trecut la altul, si tot asa.Am idee despre orice, dar nu-s expert in nimic.Cam asta ar fi ideea.Unii ar spune ca e pacat, m-ar compatimi, dar silitoarele mele mecanisme de aparare, aduc argumentul ca in cazul in care mi-as fi petrecut tot timpul aprofundand un domeniu, si ignorandu-le pe celelalte , acum as fi un om cu multe regrete ca nu a putut vedea mai mult decat i s-a dat.Argumente-s multe insa adevarul e ca nu-s multumit de prezent.De cand eram mic, eram sigur ca ceva uimitor se va intampla in viata mea, iar eu nu va mai trebui sa-mi fac griji pentru nimic.Inca astept.

Cine as fi eu acum daca luam alte decizii? Nu se stie.Stiu doar ca in prezent sunt rezultatul sumei deciziilor pe care le-am luat pana acum, iar acest rezultat se modifica de la o clipa la alta, caci deciziile se tot aduna.
Calatoria mea, printre aceste decizii, este una utila, pentru ca am cunoscut lume din  toate structurile societatii, am invatat si am facut lucruri variate.

 Acea babuta, joaca totul pe cartea eficientei financiare, dar atat timp cat nu mori de foame, banii nu inseamna nimic.Cred ca cei mai mari folosofi erau cam fometasi.Important e spiritul si cunoasterea a tot ce-l inconjoara.Si cand zic cunoastere, nu ma refer la despicarea tuturor celor vazute in mii de celule biologice sau matematice, ci doar realizarea unor parghii dintre reprezentarea vizuala si cea non-vizuala, iar pe aceasta pargjhie pot paria ca nu matematica, fizica sau cuantica o descrie.Oamenii sunt manipulati sa creada ca instrumentele consacrate de cei ce au acest interes, sunt cele reale, ca aceste proceduri invatate de ei sunt raspunsul, insa cine stabileste raspunsul?Poate decat cei care pot trage foloase de pe urma inventarii un raspuns multumitor.

Asadar m-a rascolit putin conversatia cu ea, mi-a starnit o reactie interioara interesanta, din care ar fi bine sa trag niste avantaje, si sa devin ceva care sa-mi placa , sa ma multumeasca.Acum ramane de vazut.Important este ca fiecare zi este o experienta utila de care trebuie sa ne bucuram, si cel mai important sa extragem elemente ce ne hranesc autoactualizarea!

"Da,mama (sunt labila psihic)"

       "Delia - Da, mama!", o piesa ce m-a socat cand am auzit-o prima oara.N-am crezut vreodata ca se va ajunge in halul asta in ceea ce priveste muzica promovata la radio.Este o dejectie auditiva!

 Mai interesant e faptul ca o piesa ca asta, care promoveaza suferinta toxica, si emotiile negative aferente acesteia, poate afecta grav adolescentele care si-asa sufera din orice, si nu stiu pe ce lume se afla, adoptand comportamente ce nu le caracterizeaza varsta.

In piesa respectiva, refrenul are un impact puternic si instiga la decadere, atat emotionala cat si fizica:
'Da, mama, sunt beată
Pentru că altfel nu îl pot uita
Și n-am nevoie de iertarea ta
Nu-mi spune că n-ai fost și tu așa, cândva.'

     Din refren se intelege ca respectiva s-a imbatat, ajungand la capatul puterilor, deoarece durerea produsa de despartirea de un labar s-a accentuat progresiv, prin urmare aceasta a clacat.In partea a doua a refrenului, cum necum interpreta era nevoie musai sa scoata un vinovat pentru starea ei lamentabila in care se afla.Evident ca asa cum barbatii dau vina pe tati cand ajung intr-un punct critic, asa si femeile isi invinuiesc mamele pentru esecurile lor.Pentru ca asta este legea, sa-ti invinuiesti proiectia ta de gen.

Aduce vorba despre iertare atunci cand nici nu este relevant, deoarece primele versuri exprima ceva care nu are legatura cu ultimele.Ea se consoleaza cu faptul ca si ma-sa a fost o curva beata instabila psihic, deci n-a avut ce sa invete de la ea, deci nu are nevoie sa-i ceara iertare.

La nivel constient, cat si inconstient , pustoaicele de 12-18 ani, atunci cand hormonii lor neastamparati, vor cere 'hrana', aceastea se vor simti indreptatite sa faca vreo boacana, pentru ca banuiesc ele, ca si mamele lor au fost atat de proaste.Aici nu generalizez , ca mai sunt si parinti sau copii inteligenti si responsabili, insa majoritatea idioata cu spirit de turma dezvoltat, va tinde sa procedeze asa.

O alta strofa care mi-a atras negativ atentia este aceasta:

"Nu durerea, ci speranța mă omoară
Și-ncerc să dau uitării în fiecare seară
Și nu mi-e frică să pierd, mi-e frică să nu pierzi tu.
Îți jur că nu-l mai sun, chiar dacă-s disperată,
La fel cum o făceam de fiecare dată.
Zâmbesc acum, doar pentru că mă vezi tu."

Desi ma consider o persoana ce dezleaga majoritatea intelesurilor, acum cred ca voi da chix.Nu inteleg nimic, dar hai  sa-mi dau putin silinta.

     Asadar, pe vocea lirica nu durerea o omoara ci speranta, ceea ce este cam idiotesc.Din punctul ei de vedere bazele pe care si le-a pus pe papitoi si care s-au naruit au facut-o s-o doara mai rau decat conceptul durerii in sine, si din ce spune ea in al doilea vers este ca incearca sa uite fiecare seara, pentru ca probabil s-a obisnuit sa aiba acea pula langa ea noaptea.(unele chiar nu pot trai fara)

Deja dintr-al treilea vers totul devine haotic pentru mine, deoarece nu inteleg cum ei , care a facut o tragedie din acea pierdere, nu ii e frica sa piarda, dar isi face griji pentru cel care pur si simplu s-a distantat.Oricum cuvintele ,pentru restul strofelor si versurilor care n-au nici o noima, sunt de prisos.

    Astea fiind spuse, ma declar foarte dezamagit de trendul descendent si decadent pe care industria muzicala romaneasca tot constinua sa-l aiba.Nu spun ca productiile internationale sunt mai reusite, ca doar dupa ele sunt inspirate si haznalele muzicale romanesti.

Pana una alta, prefer sa ascult un tril al vrabiutelor cand sunt afara, iar in masina sa aud sunetul curat al motorului.Radio-ul il voi tine departe o vreme.

De ce unii profesorii sunt ai dracu si altii de treaba

               






                     Cand eram in scoala generala, aveam momente  in care   cugetam  asupra situatiei care explica faptul ca unii profesori  aveau o atitudine mai degajata, erau mai calmi si mai eficienti in activitatea de predare, pe cand altii aveau o maniera rigida, erau mai rautaciosi, ranchiunosi, si cu toate ca voiai sa aprofundezi materia ce-o predau, nu puteai sa  te concentrezi, fiind bombardat de energia lor negativa.Acelasi lucru se intampla si la lucrari, sau teste.Cand sustineai testul cu un profesor din prima categorie te simteai inspirat si calm, iar cand te  asista unul din cea de-a doua categorie simteai o anumite presiune   nejustificata care-ti futea concentrarea.

    

                In  liceu  situatia era aceeasi, doar ca mult mai accentuata, diferenta dintre aceste doua poluri era mult mai notabila, iar curiozitatea mea fata de acest aspect a luat amploare.Cum anii de liceu au trecut, bineinteles, observatiile din partea mea ramanand notate undeva.Intre timp, am ajuns la facultate.

             Odata ajuns la o facultate al carui profil imi starnea o oarecare  curiozitate, am dat peste niste profesori tot atat de ‘polarizati’ ca si cei din ciclurile inferioare de invatamant, dar cu mentiunea  ca materia fiind mai grea, unele atitudini ale profesorilor   aveau un impact mai serios asupra rezultatelor mele la invatatura.

        

              Sa descriu putin atitudinile

             

                   Unii profesori sustineau faptul ca este mai important sa pui accent pe  partea practica si sa fii util la locul de munca, in timp ce altii considerau ca un adevarat inginer are nevoie de multe   cunostiinte teoretice, si trebuie sa le stie intocmai ca in manual.De aici pleca discrepanta, si pleaca si drama studentului roman, si anume: Inainte ca studentul sa faca o facultate  ar fi fost bine sa  i se fi aplicat un chestionar  de interese  care sa releve viitorul sau drum professional, pentru  ca nu toti au o memorie de computer , asa cum nu toti se pot descurca in ceea ce priveste lucrul practic si/sau cu anumnite dispozitive.

Acestea fiind spuse, pe nimeni din sistemul de invatamant nu intereseaza faptul ca trebuie efectuata o negociere a cerintelor  pe care facultatile le solicita de la student, astfel incat acestea sa nu  incurajeze studentii sa  sa ‘invete mecanic, ci sa-i invete  cum sa faca fata cat mai efficient  la locul de munca.Prin urmare existau  profesori care nu treceau pe nimeni daca nu scriau in examene subiectele, asa cum  erau  predate in cursuri  sau cum scria in manual.Ei de asemenea puneau o presiune considerabila  pe student in  timpul examinarilor  in urma careia  ti-era frica sa nu fii prins, chiar daca nu copiai!Bineinteles ,  mai existau si profesori care se faceau ca nu te vad, ei in inconstientul lor(sau nu) intelegeau faptul ca nu are rost sa pici pe cineva pentru ca nu a ‘tocit’  o  anumita prostie care oricum nu-i  va folosi la viitorul loc de munca, iar daca ii va folosi, acesta o va putea afla usor, avand in vedere gradul  facil de  obtinere a informatiei in ziua de azi.

         

                   Dupa ce mi-am luat licenta de  psiholog, m-am decis ca este cazul sa studiez ca la carte problematica  prezentata mai sus.

Am decis  sa  aleg   niste   esantioane de cate  30  de profesori(masculi), carora sa le aplic   niste chestionare, cu scopul de a ma folosi de datele obtinute din acestea pentru a  elucida   misterul ce  ma framanta  inca de mic   copil.Voiam sa  stiu, de ce unii sunt ‘de treaba’ iar altii nu.

           Ca sa fac o mica paranteza, in ‘folclorul’ din  licee se spunea ca ,in cazul in care o profesoara este  ‘acra’ , se intampla din cauza ca aceasta nu ar fi fost satisfacuta  cum trebuie sau chiar deloc.As fi curios de opinia lui Freud.

                  Revenind  la  chestionarul propriu-zis, am emis ipoteza cum ca profesorii cu o atitudine pozitiva  ar fi avut in studentie o  viata mai implinita fata de cei rigizi.

              Intrebarile din acel chestionar  au scopul de a demonstra  faptul ca profesorii ce aveau un mod de predare mai comod, care se baza pe prezentari powerpoint(unii la fel sustineau si examenele), sau care preluau tehnici moderne de examinare sau de predare din occident, au studiat ceea ce  predau din proprie placere, fara presiuni , amenintari sau ultimatumuri din partea parintilor  si care in acelasi timp nu si-au neglijat perioada aceea a vietii care este foarte importanta pentru dezvoltarea lor  personala.

           Acestia  s-au organizat asa incat sa-si invete ceea ce trebuia, dar sa nu-si neglijeze   activitatile   specifice  acelei varste.

      

                  Atitudinile negative din partea celorlalti profesori,si anume ,genul profesorului  care tine cu prisosinta  ca  studentul sa memorize  ca la carte, sa nu copieze, si sa fie cat mai précis in afirmatii, se prezuma ca ar fi avut o familie care  i-a indus faptul ca in viata nu esti nimeni daca nu inveti, si doar asta face diferenta intre a  fi ‘cineva’ si a fi ‘un nimic’.Desi probabil ca nu toate materiile predate in facultatea aleasa  le-a fost pe   plac, acestia isi impuneau sa invete, memorand   timp indelungat, sacrificandu-si perioade frumoase ale tineretii, consolati de idea ca vor ajunge CINEVA  si-si vor multumi   parintii exigenti.Dintr-o asemenea perspectiva ,acesta  si-a format o personalitate inchisa, lipsita de autoactualizare, iar   frustrarile si complexele   ce le-a inmagazinat atati ani, nu ii putea refula decat in ‘tortura’ psihica a celor ce trebuiau sa ii fie  ‘discipoli’, si anume a studentilor. Este  universal valabil faptul , ca o trauma in general tinde sa fie  data mai departe.Ei, acesti profesori  de fapt asta predau….Predau neputinta lor  in  a-si construi o personalitate independenta de cea  a  parintilor rigurosi.Neputinta lor de a se debarasa de  vointa  altora si de prejudecatile  ce-i mistuie.

     

                   Rezultatele acelui studiu, a verificat in mare masura  toate cele mentionate .Aproximativ 80% din ele  sustin faptul ca un profesor ce tinde sa fie mai flexibil in timp ce preda, si care are tendinta sa nu pice la examene, si-a ales din placere  specializarea, nefiind constrans  de  exigenta parintilor  sau  situatia financiara.Lor le-a placut pur si simplu ceea ce studiaza, si si-au organizat un program prin care sa impace si distractia specifica varstei, dar si  studiul.

73% din rezultate releva faptul ca cei care  au o atitudine rigida, provin ori din familii care fac  eforturi in a-i tine la facultate, ori provin din familii ce ii preseaza sa invete, inducandu-le gresit ideea ca cine nu are rezultate bune e un nimeni.O parte mai provin si din aceea care nu s-au adaptat prea bine in mediile educationale din care faceau parte, iar invatatul era singurul lucru care ii facea sa uite ca  aveau un colectiv ce nu ii integrau.Din aceste date reiese   ca acestia   si-au format   anumite   complexe  si frustrari, iar stima  de sine  este  tinuta  pe  linia  de  plutire  doar  prin  prisma  rezultatelor  scolare  bune   obtinute .

             Cu siguranta  ca se observa faptul ca profesorii ‘pozitivi’ au o aura mai vesela, tind sa  glumeasca mai mult, si sa fie seriosi cand trebuie, pe cand cei ‘negativi’ poarta dupa ei un nor negru, gata sa genereze un tunet de fiecare data cand vreun student nu e in asentiment cu ceea ce ei  spun  la cursuri.

         Datorita  acestui studiu, mi-am gasit raspunsul pentru aceasta necunoscuta.Intr-adevar  ipoteza a fost confirmata(nu in totalitate  de 100%), insa asta  ma  indreptateste sa  pot generaliza  acest  lucru.

  

         Ca  o mica gluma de final, tu cititorule, daca vrei sa devi profesor, si ai ales asta dupa ce ai fost batut de parinti daca nu luai o nota mare, te sustin cu drag SA RENUNTI LA  IDEE!

Mai vrei sa fii un erou?

                 Atunci cand eram doar un simplu copil, apoi chiar si mai tarziu, prin adolescenta, visam sa fiu erou.Probabil ca asta mai sperau inca vreo cateva milioane de copii de pe mapamond, insa  eram convins ca odata si odata voi face o fapta de bravura prin care lumea sa ma tina minte vesnic.

                In  gimnaziu, in timpul orelor, imi imaginam cum ar fi sa ia scoala foc subit, iar cateva fete(as fi salvat si baieti, dar fetele erau mai impresionate daca le salvai , ha ha), erau prinse undeva intr-o sala de clasa, iar eu sa-mi fac aparitia sigur pe mine, si sa le scot de-acolo.Asta era un scenariu ideal care-mi hranea mie iluzia unui concept autentic de erou adaptat la mediu si situatia mea.Apoi ma mai gandeam la cazurile in care, mergand relaxat pe strada, sa vad pe cineva disperat dupa ajutor, iar eu sa fiu decisiv in salvarea situatiei respective.

         Odata cu trecerea timpului si inaintarii  in varsta , mi-am mai reconsiderat putin ideea proprie despre conceptul de erou.In societatea de azi, nu este nevoie sa salvezi oameni de la tragedie, sau si mai mult , sa salvezi chiar lumea.Acum, sa fii erou, nu este greu, dar pentru unii poti spune ca este deranjant.Ce vreau sa spun prin asta?Are cineva nevoie de un mic efort de-al tau, iar tu refuzi doar pentru simplul fapt ca ti-e lene sa iesi din starea de confort.(si cand te gandeai ca atunci cand erai mic voiai sa salvezi lumea...).
 
        Astazi nu mai este nevoie de gesturi supraomenesti pentru a te putea simti cu adevarat brav, ci poti dobandi aceasta calitate, doar punandu-ti resursele in slujba cuiva intr-adevar in nevoie de aceastea.Cu alte cuvinte, daca vezi un caine ranit pe strada, te poti deranja in a-l duce la o clinica veterinara pentru a fi recuperat sau eutanasiat, in loc de a sta pe facebook si a da like-uri la manele.Daca vezi o batranica , chinuindu-se cu sacose de provizii, te poti deranja sa o ajuti sa le care pana acasa.Daca vezi un prost ca bate o femeie pe strada, poti anunta politia locala, nepasandu-ti tie daca merita sa fie batuta sau nu.Pentru toate aceste persoane (sau necuvantatoare, in cazul cainelui) , cumva, undeva in sufletul lor in momentul respectiv ai fost un adevarat erou, iar pentru tine 'eroismul' personal se cuantifica in functie de numarul de ajutoare pe care le-ai oferit cand a fost nevoie, si atentie 'dezinteresat'.Nu poti fi un erou, daca astepti rasplata din asta!!
   
     In cazul in care ai o meserie in care se presupune sa salvezii, te poti numi 'superman'  doar in cazurile in care iti faci meseria cu profesionalism, neasteptand favoruri speciale o viata intreaga pentru ca ai recuperat si tu o pisica dintr-un pom.
   
       Eroi sunt multi printre fiecare dintre  noi, doar ca nu le stim povestile.De exemplu, vecinul tau de la 2, care are 2, 3 copii si care munceste din greu pentru a-si intretine familie si care a fost inselat de nevasta, dar pe care a primit-o inapoi doar pentru a-si tine unita familia.Sau cel care a fost parasit pentru totdeauna de nevasta, dar singurul motiv ce-l mai tine pe linia de plutire fiind acela de a-si creste copii si de a-i vedea cu o situatie.Sau barbatul care are nevasta bolnava tintuita la pat , iar copii adolescenti, dar care merge prin toata lumea pentru a face rost de bani , tot pentru intretinerea familiei lui, desi altii in locul sau, ar fi renuntat demult, la primul hop.Ar mai fi acei oameni care isi doneaza rudelor pe moarte vreun organ, pentru a-i vedea sanatosi, sau pe cei care rup din putinul lor pentru a mentine vie o alta viata.Tot ce inseamna sacrificiu personal in slujba bunului mers, si/sau a celorlalti te face automat un om cu superputeri, asta pentru ca nu toti le au, fiind atat de rare.

         In societatea de azi, dupa cum ziceam, sa fi erou nu e greu deloc, in teorie, insa in practica, zona noastra de confort ne trage treptat spre un abis de nepasare fata de semeni, si de incoltire a gandurilor egoiste de genul ca toata lumea e rea, si ca toata lumea profita de noi daca esti bun si te mai ia si de naiv, incat uitam sa ne hranim insine stima de sine pe care o dobandim cand suntem utili si apreciati... dar totusi preferam sa ne inchidem in noi,pentru a nu mai putea fi raniti.Si mai grav, dam mai departe aceasta stare.

      Erou esti si tu... doar ca nu stii.Noi tindem sa tinem minte mai mult situatiile traumatizante din viata noastra, decat pe cele mici, dar care odata adunate nasc in noi germenul de 'erou'.Daca ne-am focaliza mai mult pe acest lucru, poate ca ne-am sufoca putin acel instinct distructiv care de o vreme buna ne guverneaza gandirea si ne produce anxietati sau depresii.Suntem fiinte cu potential  de a ne produce fericire din fericirea altora, putem obtine tot ce ne dorim, ajutandu-ne semenii si lasand egoismul in urma.

    Personal, pot spune ca am avut momente de bravura, de lauda, insa le-am neutralizat si cu momente de impulsivitate , sau uneori de lasitate, dar fiecare om daca isi constientizeaza statutul, se poate reorganiza pentru a deveni ceea ce vroia de cand era mic sa devina, adica un om de baza, pentru ceilalti dar in aceeasi masura si pentru el insusi.


   TU CE ZICI?MAI VREI SA  FII UN EROU?

'Fa ce zice popa, nu ce face popa'

                  Pornind de la vorba asta din popor de altfel foarte relevanta voi dezvolta putin un subiect probabil neplacut unora.
             

           Analizand putin titlul, se valideaza ideea cum ca unii slujitorii ai divinitatii inca din vremurile vechi erau ipocriti si faceau lucruri care cu trecerea timpului s-au inmultit , s-au intensificat, facand religiosul sa se departeze de credinta.

         In acest articol nu vreau sa blamez ateul, areligiosul, credinciosul, reprezentantii religiosi, pentru ca  toti sunt o apa si-un pamant, si toti sunt putini ipocriti.Si-o sa fac o prezentare.

Ateul - acel individ care contesta existenta lui Dumnezeu.Acest om ,in societatea noastra este caracterizat de o  atitudine superioara.El sustine ca nu are un stapan , dar sufleteste pare  trist, si dezamagit de experientele anterioare nefaste pe care clar le pune pe seama unei divinitati inexistente dar care in trecut l-a dezamagit(unde-i logica aici?).Desi nu-i mai antisocial decat opusul lui (poate invers),  e pasionat indeobste de stiintele fixe fiindca prefera tangibilul nesuportand idei care nu pot fi demonstrate stiintific.Comportamental, are o expresie tacuta, linistita, temperament melancolic , flegmatic, caruia ii place ordinea.Personal cred ca  este ipocrit, pentru ca tradeaza o dezamagire in ceea ce priveste credinta, parand ca a avut candva o stralucire iar apoi si-a pierdut-o recurgand la stergerea acesteia din propria persoana.El considera ca nu face parte din turma celor indoctrinati de Biserica, insa in ziua de azi, el face parte din majoritate, nu din minoritate asa cum vrea  sa fie.Asta din cauza reprezentantilor religiosi, care inca de cand s-a infiintat religia, au indepartat tot mai mult oamenii de credinta.

Ateul nu trebuie judecat, dar nici ridicat in slavi, pentru ca adevarul nu este alb sau negru, nu este demonstrat de vreo formula matematica, demonstrat de stiinta, si nici nu e tangibil.

Areligiosul - Areligiosul este acela care crede in Dumnezeu, dar este foarte scarbit de religie.Pare o persoana echilibrata insa, nu stie sa faca discernamantul dintre existenta LUI si religie.Este ca o forma fara fond.Majoritatea oamenilor de acest fel nu pot sa vada personificarea divinitatii prin religie.Pentru el Dumnezeu doar exista si atat, le e lene sa gandeasca mai departe si sa faca analogii.

Credinciosul - Credinciosul este acela care se limiteaza , care se duce regulat la biserica, si pare sa-si construiasca o atitudine pe aceasta tema, insa... majoritatea acestora, dupa ce ies de la slujba la care se duc din inertie se intampla sa faca fapte reprobabil.Dar pentru ei nu este problema sa le mai repete pentru ca se spala pe constiinta spovedindu-se fiind convinsi ca vor fi iertati,Sunt precum mentorii lor spirituali si anume popii, ipociti.Acestia tin prelegeri foarte morale, educative si intelepte celorlalti, insa lor nu si le aplica.Ei cred ca Dumnezeu exista, deci au impresia ca si ii iarta(de parca Dumnezeu s-ar putea supara pe cineva, doar e divin, deci unde-i logica lor?).

Reprezentantii religiosi - prin insusi ei s-au creat aceste poluri .Unii dintre popi s-au folosit de doctrina religiei ca sa-si satsifaca prorpiile interesele, putand fi  manipulati si de altii ce aveau de gand sa se foloseasca de religie pentru a-si bifa obiectivele.La inceput religia era constitutia unei societati, iar cine putea manipula talcurile greu de descifrat din biblie, putea sigur sa manipuleze mersul intreagii societati.Societatea evoluand, odata cu stiinta, dar religia ramanand neupdatata,  a facut ca oamenii sa uite care e de fapt menirea stiintei sau a religiei, ignorand importanta stiintei pentru religie si viceversa.Acestea unite ar trebui sa aduca armonie, nu dezbinare.Astea fiind spuse mai sus, reprezentantii religiosi sunt principalii responsabili a decaderii cauzei pentru care lupta tocmai ei.


Toate aceste categorii de oameni nu inteleg insa ca:

Religia nu este inspirata din basme despre Isus si prietenii sau dusmanii lui.Religia prin Biblie  personifica simboluri.Cum?Se foloseste de simboluri pentru a explica impactul unor actiuni asupra altor lucruri.Este asemenea unui scenariu de film, care presara binele si raul peste intamplari , creand imagini mentale prin care oamenii ar trebui sa inteleaga importanta faptelor lor.Religia foloseste metafore, nu este facuta asa cum zic chiar popii ca sa te limiteze, sa-ti incarce constiinta atunci cand gresesti.Din Biblie se intelege exact ce vrei tu ca om sa intelegi... acum, depinde cum esti tu programat de mediul inconjurator sa discerni ceea ce citesti din ea.

In mare ,a crede nu inseamna neaparat sa crezi in existenta unui mos cu barba ce conduce un tinut plin de lapte si miere inconjurat de sfinti si ingeri , dar in acelasi timp ,daca faci 'rele' nu te primeste in imperiul lui si care te si pedepseste. Si nici nu cenzureaza, sau conditioneaza ,nu este un dictator asa cum unii popi l-au facut sa para pentru a te putea controla ei.A crede inseamna in primul rand sa crezi in tine si-n puterea ta de a face bine, de a fi benefic celorlalti fara pretentia de-ati fi intoarse favorurile, asa cum sunt credinciosii, care dupa ce fac fapte bune au pretentia de-a le fi intoarse inzecit , pentru ca El le e dator. 

Daca Dumnezeu nu exista, si nu este creatorul tau, atunci FII TU creatorul LUI.Cum?

Dumnezeu exista in fiecare dintre noi in momentele in care facem gesturi frumoase, altruiste.in momentu in care il creezi,atunci apare, exista.Cand esti un om care nu crede ca El exista, atunci chiar nu exista, si nici pretentia la minuni n-ar trebui sa ai, pentru ca nu prea le atragi, si daca le-ai atrage oricum tu crezi ca ti se cuvin si sunt coincidente.Deci pentru atei nu are cum sa existe.

Stiinta nu trebuie blamata de religiosi si nici ridicata-n slavi de atei, pentru ca aceasta intr-o lume ideala ar fi fost o unealta complementara care faciliteaza cresterea momentelor divine ale fiecarui om, pentru salvarea vietilor omenesti, si asa fragile care nu merge nici in iad si nici in rai ramanand sub alta forma, dar tot aici.


Un adevarat POPA nu impune religia comunitatii, si nici nu o fac deprimanta cum   sunt la crestini slujbele,triste si plictisitoare , mai ales monotone.Un popa face in asa fel sa atraga omul de partea binelui, dezinteresat.Dar cine mai face ceva dezinteresat azi?

Deci, care ar fi concluziile?

Oameni seci...

       Oamenii seci sunt pretutideni.De ce le spun seci?
Pentru ca orice om ar trebui sa fie asemuit cu o sticluta plina cu esenta,
prin aceasta  traducandu-i-se individualitatea.Dar oamenii mentionati
in titlu sunt fara de esenta, doar un ambalaj insignifiant trecut printr-o matrita.

Cine sunt ei

Sunt acei oameni care se ghideaza dupa locusul extern, de obicei
dupa evenimentele din afara, iar universul lor interior limitandu-se
la nevoile personale rudimentare.

Cum ii recunosti

Ii recunosti dupa privirea pierduta cu care te tintesc cand porti o discutie
cu acestia;

II recunosti dupa vorbele stereotipe, in majoritate la persoana a 2-a sau a 3-a;

Ii recunosti dupa automatismul cu care privesc lucrurile profunde;

- dupa felul in care dau raspunsuri scurte, si  la obiect, fara urma de
subiectivism.

- dupa felul comun in care judeca oamenii sau situatiile, doar pentru ca
ele au mai fost judecate asa si de altii inainte.



Acestor indivizi le e teama sa fie originali de frica respingerii celorlalti,
astfel adoptand citate atunci cand vor sa puna in lumina o idee adanca.
De asemenea sunt foarte conformisti... le e teama sa iasa din tipar, 
respecta tinutele la moda, asculta melodii la moda, privesc filme la moda.
Cauta peste tot validare.Cand isi pun o poza pe retelele de socializare,
aceasta trebuie sa fie perfect simetrica, si in tonul trendurilor, iar potentiala
lipsa a aprecierilor constituind un esec de proportii.

Le e teama sa faca ceva ce stiu ei ca ceilalti nu ar face.Le e teama sa gandeasca
singuri.

Atunci cand sunt intr-o conversatie, prefera sa discute fapte, nicidecum idei,
pentru ca poate, unii au fost educati de parinti limitati ca nu este bine sa vorbesti
neintrebat, prin asta intelegand ca mai bine e sa taca , decat sa-si impuna punctul
de vedere, iar atunci cand totusi o fac, o fac fara argumente bazate pe substanta,
ci doar pentru ca s-a spart buboiul.Nu-s capabili de analogii ideologice sau conceptuale.
Orice demers in acest gen li se pare de neinteles, de multe ori 'aberatii'.

Persoanele acestea sunt rezervate, observa foarte bine fapte, si le depoziteaza undeva
pentru momentele in care au nevoie sa le foloseasca impotriva cuiva,pentru a-si satsiface 
propriile nevoi.

Oamenii seci de multe ori actioneaza ca 'trebuie' nicidecum pentru ca vor, deoarece
arhitectura lor psihica nu le permite sa vrea, ci doar sa execute.Sunt proprii lor sclavi.
Si daca esti propriul tau sclav, atunci vei putea fi foarte usor de recrutat de stapani.

Acestia nu suporta sa vorbeasca despre ei insusi... Decat sa-i intrebi ce simt, ce parere au despre, 
sau cum ar vedea personal o anumita situatie, ar prefera sa ii bati.Dar in acelasi timp dau dovada 
de un dualism grotesc, si anume, te asculta , dar cand sunt singuri le e greu sa-ti spuna tie ce cred
despre ceea ce le-ai zis, insa le va spune prietenilor comuni.

Sunt atrasi de lucruri superficiale, cum ar fi: bani, masini, placeri carnale, bijuterii, imbracaminte, popularitate
pentru ca asa au fost ei programati standard sa priveasca valorile.Ei nu au propriile preferinte.

De exemplu privesc colectionarii, sau arta(tot ce cuprinde aceasta), ca lucruri inutile.
Asculta muzica simpla, bazata pe instrumentale saltarete(versuri simple, fara impact interior), vesele pentru a-si putea spori serotonina , dar nu va asteptati ca acestia sa placa o melodie cu toate aceste particularitati, daca nu este si promovata intens la radio-tv-internet, sau daca nu este ascultata si de 'turma'.

Deasemenea provoaca scandaluri, dar fug de ele, pentru ca nu si-ar asuma esecurile.
Fiind foarte buni observatori speculeaza orice lucru care i-ar putea ajuta in telurile lor simpliste.

Au o memorie foarte buna, si o reproducere a acesteia exacta, insa le e frica sa vorbeasca in public, tot din teama de a nu gresi... Ei sunt ghidati de fatada, pentru ei imaginea e totul.Nu stiu ce inseamna autoironie, ei sunt descrisi de termenul 'frustrare' pe care culmea, il si folosesc des, nestiindu-i adevaratul spectru.

Au planuri pe termen scurt sau lung, dar planuri proiectate in exterior: sa faca , sa dreaga, sa-si
cumpere, sa fie etc, dar nu planuri privitoare la evolutia lor spirituala.

Atunci cand se exprima, folosesc truisme, expresii luate de la altii si/sau propozitii scurte in care EUL nu este implicat, totul fiind vazut din exterior.Acesti oameni seci sunt intocmai unor arbitri care stiu doar sa sanctioneze.Sau se mai aseamana cu niste materiale informative rigide, sau cu niste buletine de stiri.

Poate ca toti avem unoeri momente sporadice in care ne comportam ca niste oameni seci, insa pe oamenii seci, frecventa mare in care apar aceste momente, ii caracterizeaza.

Oamenii seci vor percepe acest articol ca fiind unul de ignorat, pentru ca EU ALEXANDRU, nu reprezint vreo mare personalitate ca sa fiu luat in seama de ei.Probabil ca daca aveam un nume sonor, intens promovat peste tot, despre care toti prietenii lor discutau,acesta poate era perceput drept o revelatie, sau un punct de vedere valid si  puternic.

Eu caut sa-mi fac curatenie in cercurile mele si sa ma detasez de acestia, dar poate ca or fi si ei utili la ceva.Ma intreb in cazul in care m-as folosi de ei, nu mi s-ar evapora si mie o picatura de substanta?Acum nu stiu...

Ramane de vazut!