Tipuri de persoane de pe facebook:

Petrecaretii:
- cei care posteaza numai poze cu prietenii de la vreun club
sau de la vreo petrecere de la cineva.Evident nu trebuie sa lipseasca
vreo bere in mana, sau vreun prieten la fel de spart langa.

Checkin-erii:
-Cei pe ale caror profile vezi chechinuri de peste tot.
Ca sa nu exagerez, sunt astfel de persoane care se marcheaza
si cand se afla pe buda.Dar cele mai multe astfel de exemplare
sunt cele care se marcheaza prin anumite locatii populare.
Ei nu se distreaxza cine stie ce acolo, dar simt ca toti conoscutii lor
ii apreciaza pentru asta.(noooot)

Bucatarii: 
-Acele persoane din lista ta, care nu lasa sa treaca o zi 
fara sa posteze o poza cu ceea ce au gatit ei, facandu-ti tie foame 
tu mai fiind si nemancat demult.Tot in categoria bucatarilor 'getbeget'
se mai afla si cei care posteaza retete.Astia sunt un fel de wannabe 
bucatari, pentru ca sunt atat de lenesi, incat iti sugereaza tie
reteta, si sa ti-o prepari tu.

Neintelesii: 
-Acele persoane care posteaza statusuri in care isi exprima
nemultumirea fata de gusturile si opiniile comune ale celorlalti.

Conspirationistii si misticii: 
-Cei care posteaza doar materiale legate de conspiratiile
mondiale, masoni, chestii ezoterice, mistice etc.

Microbistii:
-Cei care prin intermediul a ceea ce posteaza , te tin la curent
cu absolut toate scorurile, si tot ce e hot in fotbal.Ar trebui
sa lucreze la gazeta sporturilor, nu gluma.

Religiosii: 
-cei care posteaza talcuri crestine, citate ale unor mari 
sfinti, daaar acesti oameni sunt de cele mai multe ori ipocritii care injura, blesteama 
si invidiaza, dar in acelasi timp, blameaza ateii.

Ateii:
-Acele exemplare, care din lipsa de inspiratie, posteaza
dovezi ca divinitatea nu exista, si desconsidera credinciosii.
Exemplarele astea sunt atat de limitate incat cred ca Biblia e
dusmanul lor principal, si de-asta nu merge bine societatii.
Genul ala de oameni pentru care exista doar alb si negru, griul fiind un
un Dumnezeu inexistent.

Melomanii:
- Postarile lor constau exclusiv in share-uri muzicale de pe youtube,
necontand genul de muzica promovat.

Artistii:
-Cei care isi posteaza creatiile muzicale si nu numai, in care isi taggeaza
toata lista de fb, in speranta ca poate ii baga si pe ei cineva in seama.

Starurile de cinema: 
-Am multi actori nedescoperiti pe facebook.Si anume, 
aici ii subliniez pe cei care nu pot trai o zi fara sa-si faca un video si/sau
fara sa-si dea un live.Ati banuit bine, ceva in stil Andrei Versace.

Culturistii: 
-cei promoveaza o viata sanatoasa, dar nu prea.Iti arata prin intermediul pozelor  corpul lor
tonifiat de suplimente canceroase.Acestia mai posteaza si programe
'eficiente' de antrenament.

Gangsterii tatuati: 
-daca tot isi fac tatuaje, de ce sa nu posteze si 10 mii de poze din toate
unghiurile cu desenele lor de pe piele?Poate va mai aparea si vreo puicuta care sa-i admire, cine stie...

Soferii:
-Acele persoane care sharuiesc poze cu bolizi pe care nici  in visele lor cele mai
umede n-o sa le aiba vreodata.Mai sunt si cei care isi posteaza fiecare mica
modificare facuta cojii lor, sau pozandu-se la volanul carutei lor
(asa ca mine) :))

Selfarii patologici:
- cei care nu pot sta o ora fara sa posteze cateva
zeci de selfie-uri din toate pozitiile...capului.

Romanticii, sensibilii, indragostitii:
-Ce posteaza exclusiv citate
de dragoste, piese de dragoste, poze erotice, sau poze bot in bot cu
partenerul sau partenera lor.

Casnicele internaute: 
-O recunosti dupa share-ul dat lui Tony Poponaras
si voracitatea cu care il sustine.Acestea mai pot posta si cate vreo floare,
sau cate vreo poza cu o cafea insotita de mesajul:'Buna dimineata'.

Analistii politici:
-Mai vezi pe peretele tau cate-o parere legata
de vreun candidat sau de vreo noua lege.

Adolescentii hormonati:
- cei care posteaza acele statusuri idioate
in care daca cineva da like, acestia vor spune parerea despre acel cineva.
Sau gen: Like- vorbim pe privat.Pe acestia ii mai vezi inscrisi si pe
grupuri gen : 'schimb de like-uri, add va rog'.

Ipohondrii: 
-cei care posteaza tot felul de boli si tratamente.

Mamele obsesiv-compulsive: Nu lipseste zi in care sa nu-i faca poze (ghinionistului) copil
al lor.Poze din orice pozitie, si recomandari pentru celelalte mamici la fel de obsedate.
Desi in mediul virtual par atat de preocupate de pruncii lor, in realitate pruncul este cam neglijat,
avand in vedere interesul mamelor lor pentru spoatiile virtuale, si timpul petrecut acolo.

Junimistii convinsi: 
-Cei care sharuiesc exclusiv de pe grupul junimea.

Cam astea ar fi categoriile de persoane intalnite pe facebook-ul meu.
Daca te regaseste, asta e.Sunt curios ce categorii mai propune lumea.
Eu unul sunt putin din toate.

Tu in ce categorie de incadrezi?

Rascolitor?

           Fiind un fin pasionat de psihologie , tind sa dau curs unor discutii cu oameni pe care-i intalnesc in viata cotidiana. Imi place sa dau un ochi peste perspectiva oamenilor de a vedea lumea,  apoi sa pun cap la cap tot ceea ce aud din fiecare parte, iar la final sa-mi imbogatesc scorurile colectionate in statistica mintii.
     
         Este universal stiut, ca omul isi formeaza o viziune asupra  tot ce-l inconjoara pe baza experientei de viata, dar pentru a avea o viziune cat mai sanatoasa, este nevoie ca aceasta persoana sa se AUTOACTUALIZEZE in permanenta.De o persoana neactualizata am avut eu parte azi, cand mergeam cu prietena mea sa ne luam o bezea.

      O babuta de-asta , la prima vedere amabila, incepe sa ne intrebe una alta, apoi pune putin tunu' pe mine.Vezi doamne, eu as fi un individ care are un potential de care mi-am batut joc. Probabil asa o fi, insa nu vad relevant de ce unii fac treaba asta, adica sa isi faca griji de soarta celorlalti.Spunea ea ca fi-su pe care l-a educat extrem de sever, este doctor in Suedia si ia 500 mil lei vechi pe luna.Eu ar trebui sa fiu la fel?

           Aceasta intamplare m-a rascolit putin pentru ca mi-a creat un oarecare conflict interior.Ma gandesc ca daca m-as fi concentrat si eu doar pe un domeniu, si l-as fi aprofundat serios, puteam fi un expert in ceva.Dar firea mea insetata de viata m-a descris drept un om care gusta din orice, dar nu mananca niciodata din toata farfuria.Am cochetat cu multe domenii, dar dupa ce m-am plictisit am trecut la altul, si tot asa.Am idee despre orice, dar nu-s expert in nimic.Cam asta ar fi ideea.Unii ar spune ca e pacat, m-ar compatimi, dar silitoarele mele mecanisme de aparare, aduc argumentul ca in cazul in care mi-as fi petrecut tot timpul aprofundand un domeniu, si ignorandu-le pe celelalte , acum as fi un om cu multe regrete ca nu a putut vedea mai mult decat i s-a dat.Argumente-s multe insa adevarul e ca nu-s multumit de prezent.De cand eram mic, eram sigur ca ceva uimitor se va intampla in viata mea, iar eu nu va mai trebui sa-mi fac griji pentru nimic.Inca astept.

Cine as fi eu acum daca luam alte decizii? Nu se stie.Stiu doar ca in prezent sunt rezultatul sumei deciziilor pe care le-am luat pana acum, iar acest rezultat se modifica de la o clipa la alta, caci deciziile se tot aduna.
Calatoria mea, printre aceste decizii, este una utila, pentru ca am cunoscut lume din  toate structurile societatii, am invatat si am facut lucruri variate.

 Acea babuta, joaca totul pe cartea eficientei financiare, dar atat timp cat nu mori de foame, banii nu inseamna nimic.Cred ca cei mai mari folosofi erau cam fometasi.Important e spiritul si cunoasterea a tot ce-l inconjoara.Si cand zic cunoastere, nu ma refer la despicarea tuturor celor vazute in mii de celule biologice sau matematice, ci doar realizarea unor parghii dintre reprezentarea vizuala si cea non-vizuala, iar pe aceasta pargjhie pot paria ca nu matematica, fizica sau cuantica o descrie.Oamenii sunt manipulati sa creada ca instrumentele consacrate de cei ce au acest interes, sunt cele reale, ca aceste proceduri invatate de ei sunt raspunsul, insa cine stabileste raspunsul?Poate decat cei care pot trage foloase de pe urma inventarii un raspuns multumitor.

Asadar m-a rascolit putin conversatia cu ea, mi-a starnit o reactie interioara interesanta, din care ar fi bine sa trag niste avantaje, si sa devin ceva care sa-mi placa , sa ma multumeasca.Acum ramane de vazut.Important este ca fiecare zi este o experienta utila de care trebuie sa ne bucuram, si cel mai important sa extragem elemente ce ne hranesc autoactualizarea!

"Da,mama (sunt labila psihic)"

       "Delia - Da, mama!", o piesa ce m-a socat cand am auzit-o prima oara.N-am crezut vreodata ca se va ajunge in halul asta in ceea ce priveste muzica promovata la radio.Este o dejectie auditiva!

 Mai interesant e faptul ca o piesa ca asta, care promoveaza suferinta toxica, si emotiile negative aferente acesteia, poate afecta grav adolescentele care si-asa sufera din orice, si nu stiu pe ce lume se afla, adoptand comportamente ce nu le caracterizeaza varsta.

In piesa respectiva, refrenul are un impact puternic si instiga la decadere, atat emotionala cat si fizica:
'Da, mama, sunt beată
Pentru că altfel nu îl pot uita
Și n-am nevoie de iertarea ta
Nu-mi spune că n-ai fost și tu așa, cândva.'

     Din refren se intelege ca respectiva s-a imbatat, ajungand la capatul puterilor, deoarece durerea produsa de despartirea de un labar s-a accentuat progresiv, prin urmare aceasta a clacat.In partea a doua a refrenului, cum necum interpreta era nevoie musai sa scoata un vinovat pentru starea ei lamentabila in care se afla.Evident ca asa cum barbatii dau vina pe tati cand ajung intr-un punct critic, asa si femeile isi invinuiesc mamele pentru esecurile lor.Pentru ca asta este legea, sa-ti invinuiesti proiectia ta de gen.

Aduce vorba despre iertare atunci cand nici nu este relevant, deoarece primele versuri exprima ceva care nu are legatura cu ultimele.Ea se consoleaza cu faptul ca si ma-sa a fost o curva beata instabila psihic, deci n-a avut ce sa invete de la ea, deci nu are nevoie sa-i ceara iertare.

La nivel constient, cat si inconstient , pustoaicele de 12-18 ani, atunci cand hormonii lor neastamparati, vor cere 'hrana', aceastea se vor simti indreptatite sa faca vreo boacana, pentru ca banuiesc ele, ca si mamele lor au fost atat de proaste.Aici nu generalizez , ca mai sunt si parinti sau copii inteligenti si responsabili, insa majoritatea idioata cu spirit de turma dezvoltat, va tinde sa procedeze asa.

O alta strofa care mi-a atras negativ atentia este aceasta:

"Nu durerea, ci speranța mă omoară
Și-ncerc să dau uitării în fiecare seară
Și nu mi-e frică să pierd, mi-e frică să nu pierzi tu.
Îți jur că nu-l mai sun, chiar dacă-s disperată,
La fel cum o făceam de fiecare dată.
Zâmbesc acum, doar pentru că mă vezi tu."

Desi ma consider o persoana ce dezleaga majoritatea intelesurilor, acum cred ca voi da chix.Nu inteleg nimic, dar hai  sa-mi dau putin silinta.

     Asadar, pe vocea lirica nu durerea o omoara ci speranta, ceea ce este cam idiotesc.Din punctul ei de vedere bazele pe care si le-a pus pe papitoi si care s-au naruit au facut-o s-o doara mai rau decat conceptul durerii in sine, si din ce spune ea in al doilea vers este ca incearca sa uite fiecare seara, pentru ca probabil s-a obisnuit sa aiba acea pula langa ea noaptea.(unele chiar nu pot trai fara)

Deja dintr-al treilea vers totul devine haotic pentru mine, deoarece nu inteleg cum ei , care a facut o tragedie din acea pierdere, nu ii e frica sa piarda, dar isi face griji pentru cel care pur si simplu s-a distantat.Oricum cuvintele ,pentru restul strofelor si versurilor care n-au nici o noima, sunt de prisos.

    Astea fiind spuse, ma declar foarte dezamagit de trendul descendent si decadent pe care industria muzicala romaneasca tot constinua sa-l aiba.Nu spun ca productiile internationale sunt mai reusite, ca doar dupa ele sunt inspirate si haznalele muzicale romanesti.

Pana una alta, prefer sa ascult un tril al vrabiutelor cand sunt afara, iar in masina sa aud sunetul curat al motorului.Radio-ul il voi tine departe o vreme.

De ce unii profesorii sunt ai dracu si altii de treaba

               






                     Cand eram in scoala generala, aveam momente  in care   cugetam  asupra situatiei care explica faptul ca unii profesori  aveau o atitudine mai degajata, erau mai calmi si mai eficienti in activitatea de predare, pe cand altii aveau o maniera rigida, erau mai rautaciosi, ranchiunosi, si cu toate ca voiai sa aprofundezi materia ce-o predau, nu puteai sa  te concentrezi, fiind bombardat de energia lor negativa.Acelasi lucru se intampla si la lucrari, sau teste.Cand sustineai testul cu un profesor din prima categorie te simteai inspirat si calm, iar cand te  asista unul din cea de-a doua categorie simteai o anumite presiune   nejustificata care-ti futea concentrarea.

    

                In  liceu  situatia era aceeasi, doar ca mult mai accentuata, diferenta dintre aceste doua poluri era mult mai notabila, iar curiozitatea mea fata de acest aspect a luat amploare.Cum anii de liceu au trecut, bineinteles, observatiile din partea mea ramanand notate undeva.Intre timp, am ajuns la facultate.

             Odata ajuns la o facultate al carui profil imi starnea o oarecare  curiozitate, am dat peste niste profesori tot atat de ‘polarizati’ ca si cei din ciclurile inferioare de invatamant, dar cu mentiunea  ca materia fiind mai grea, unele atitudini ale profesorilor   aveau un impact mai serios asupra rezultatelor mele la invatatura.

        

              Sa descriu putin atitudinile

             

                   Unii profesori sustineau faptul ca este mai important sa pui accent pe  partea practica si sa fii util la locul de munca, in timp ce altii considerau ca un adevarat inginer are nevoie de multe   cunostiinte teoretice, si trebuie sa le stie intocmai ca in manual.De aici pleca discrepanta, si pleaca si drama studentului roman, si anume: Inainte ca studentul sa faca o facultate  ar fi fost bine sa  i se fi aplicat un chestionar  de interese  care sa releve viitorul sau drum professional, pentru  ca nu toti au o memorie de computer , asa cum nu toti se pot descurca in ceea ce priveste lucrul practic si/sau cu anumnite dispozitive.

Acestea fiind spuse, pe nimeni din sistemul de invatamant nu intereseaza faptul ca trebuie efectuata o negociere a cerintelor  pe care facultatile le solicita de la student, astfel incat acestea sa nu  incurajeze studentii sa  sa ‘invete mecanic, ci sa-i invete  cum sa faca fata cat mai efficient  la locul de munca.Prin urmare existau  profesori care nu treceau pe nimeni daca nu scriau in examene subiectele, asa cum  erau  predate in cursuri  sau cum scria in manual.Ei de asemenea puneau o presiune considerabila  pe student in  timpul examinarilor  in urma careia  ti-era frica sa nu fii prins, chiar daca nu copiai!Bineinteles ,  mai existau si profesori care se faceau ca nu te vad, ei in inconstientul lor(sau nu) intelegeau faptul ca nu are rost sa pici pe cineva pentru ca nu a ‘tocit’  o  anumita prostie care oricum nu-i  va folosi la viitorul loc de munca, iar daca ii va folosi, acesta o va putea afla usor, avand in vedere gradul  facil de  obtinere a informatiei in ziua de azi.

         

                   Dupa ce mi-am luat licenta de  psiholog, m-am decis ca este cazul sa studiez ca la carte problematica  prezentata mai sus.

Am decis  sa  aleg   niste   esantioane de cate  30  de profesori(masculi), carora sa le aplic   niste chestionare, cu scopul de a ma folosi de datele obtinute din acestea pentru a  elucida   misterul ce  ma framanta  inca de mic   copil.Voiam sa  stiu, de ce unii sunt ‘de treaba’ iar altii nu.

           Ca sa fac o mica paranteza, in ‘folclorul’ din  licee se spunea ca ,in cazul in care o profesoara este  ‘acra’ , se intampla din cauza ca aceasta nu ar fi fost satisfacuta  cum trebuie sau chiar deloc.As fi curios de opinia lui Freud.

                  Revenind  la  chestionarul propriu-zis, am emis ipoteza cum ca profesorii cu o atitudine pozitiva  ar fi avut in studentie o  viata mai implinita fata de cei rigizi.

              Intrebarile din acel chestionar  au scopul de a demonstra  faptul ca profesorii ce aveau un mod de predare mai comod, care se baza pe prezentari powerpoint(unii la fel sustineau si examenele), sau care preluau tehnici moderne de examinare sau de predare din occident, au studiat ceea ce  predau din proprie placere, fara presiuni , amenintari sau ultimatumuri din partea parintilor  si care in acelasi timp nu si-au neglijat perioada aceea a vietii care este foarte importanta pentru dezvoltarea lor  personala.

           Acestia  s-au organizat asa incat sa-si invete ceea ce trebuia, dar sa nu-si neglijeze   activitatile   specifice  acelei varste.

      

                  Atitudinile negative din partea celorlalti profesori,si anume ,genul profesorului  care tine cu prisosinta  ca  studentul sa memorize  ca la carte, sa nu copieze, si sa fie cat mai précis in afirmatii, se prezuma ca ar fi avut o familie care  i-a indus faptul ca in viata nu esti nimeni daca nu inveti, si doar asta face diferenta intre a  fi ‘cineva’ si a fi ‘un nimic’.Desi probabil ca nu toate materiile predate in facultatea aleasa  le-a fost pe   plac, acestia isi impuneau sa invete, memorand   timp indelungat, sacrificandu-si perioade frumoase ale tineretii, consolati de idea ca vor ajunge CINEVA  si-si vor multumi   parintii exigenti.Dintr-o asemenea perspectiva ,acesta  si-a format o personalitate inchisa, lipsita de autoactualizare, iar   frustrarile si complexele   ce le-a inmagazinat atati ani, nu ii putea refula decat in ‘tortura’ psihica a celor ce trebuiau sa ii fie  ‘discipoli’, si anume a studentilor. Este  universal valabil faptul , ca o trauma in general tinde sa fie  data mai departe.Ei, acesti profesori  de fapt asta predau….Predau neputinta lor  in  a-si construi o personalitate independenta de cea  a  parintilor rigurosi.Neputinta lor de a se debarasa de  vointa  altora si de prejudecatile  ce-i mistuie.

     

                   Rezultatele acelui studiu, a verificat in mare masura  toate cele mentionate .Aproximativ 80% din ele  sustin faptul ca un profesor ce tinde sa fie mai flexibil in timp ce preda, si care are tendinta sa nu pice la examene, si-a ales din placere  specializarea, nefiind constrans  de  exigenta parintilor  sau  situatia financiara.Lor le-a placut pur si simplu ceea ce studiaza, si si-au organizat un program prin care sa impace si distractia specifica varstei, dar si  studiul.

73% din rezultate releva faptul ca cei care  au o atitudine rigida, provin ori din familii care fac  eforturi in a-i tine la facultate, ori provin din familii ce ii preseaza sa invete, inducandu-le gresit ideea ca cine nu are rezultate bune e un nimeni.O parte mai provin si din aceea care nu s-au adaptat prea bine in mediile educationale din care faceau parte, iar invatatul era singurul lucru care ii facea sa uite ca  aveau un colectiv ce nu ii integrau.Din aceste date reiese   ca acestia   si-au format   anumite   complexe  si frustrari, iar stima  de sine  este  tinuta  pe  linia  de  plutire  doar  prin  prisma  rezultatelor  scolare  bune   obtinute .

             Cu siguranta  ca se observa faptul ca profesorii ‘pozitivi’ au o aura mai vesela, tind sa  glumeasca mai mult, si sa fie seriosi cand trebuie, pe cand cei ‘negativi’ poarta dupa ei un nor negru, gata sa genereze un tunet de fiecare data cand vreun student nu e in asentiment cu ceea ce ei  spun  la cursuri.

         Datorita  acestui studiu, mi-am gasit raspunsul pentru aceasta necunoscuta.Intr-adevar  ipoteza a fost confirmata(nu in totalitate  de 100%), insa asta  ma  indreptateste sa  pot generaliza  acest  lucru.

  

         Ca  o mica gluma de final, tu cititorule, daca vrei sa devi profesor, si ai ales asta dupa ce ai fost batut de parinti daca nu luai o nota mare, te sustin cu drag SA RENUNTI LA  IDEE!